Merei

Merei

Comuna Merei este o așezare cu istorie milenară. Situată la sud de Valea Nișcovului și la est de Dealul Istriței, două zone în care istoria a început atunci când primii oameni
s-au adunat în așezări stabile, în comuna Merei s-au scos la iveală obiecte arheologice identificate ca aparținând unor culturi și epoci localizate în mileniul IV î.e.n.
Satul Lipia, parte integrantă a comunei, a dezvăluit o necropolă și o așezare din secolul IV-V e.n.. Satul este atestat din 1583, de pe vremea lui Mihnea Turcitul, într-un document prin care acesta i-a scutit pe locuitorii satului de vinarici: „…de când s-a așezat Țara Românească de la moșii și strămoșii lor și nu li s-a luat vinariciul de nici un domn al Țării Românești”.
Cel mai vechi lăcaș de cult de pe teritoriul comunei este biserica Sf. Pantelimon din satul Ciobănoaia, construită din lemn în secolul al XVIII-lea de către căpitanul Constantin Bencescu și soția sa, Stana.
Cea mai veche vatră de istorie este Sărata Monteoru. Pe teritoriul satului s-au identificat vestigii ale unei așezări neolitice, cultura Aldeni II Stoicani, la mică distanță față de urmele unei alte așezări, de data aceasta din epoca bronzului. În același areal, urmele unei așezări fortificate și mai multe cimitire care conțineau obiecte arheologice specifice l-au făcut pe Ion Nestor să definească și să introducă în cercetarea arheologică cultura de tip Monteoru, care durează de la sfârșitul perioadei timpurii și până în cea târzie a epocii bronzului.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Merei făcea parte din plasa Sărata și era formată doar din cătunele Merei, Odăile și Valea Puțului, având în total 1.300 de locuitori ce trăiau în 288 de case. În comuna Merei funcționau două școli de băieți și una de fete în satul de reședință, două biserici ortodoxe, una în Merei și alta în Valea Puțului, trei mori de apă și o rafinărie de petrol.
Pe teritoriul actual al comunei, în aceeași plasă, mai funcționau și comunele Lipia, Gura Sărății și Monteoru. Comuna Lipia era formată din satele Lipia, Ciobănoaia, Nenciu și Valea Puțului, cu 2.310 locuitori în total. În Lipia, funcționau o școală de băieți, cu 66 de elevi, una de fete, cu 44 de eleve, și patru biserici.
Comuna Gura Sărății avea cătunele Atârnați, Cârlești, Ciuhoiu, Dobrilești, Gura Sărății, Izvoru Dulce, Muscelu Dării, Nenciulești-Moșneni și Valea Botii, cu o populație totală de 3.330 de locuitori. Aici exista o școală de băieți cu 82 de elevi la Atârnați, una mixtă cu 72 de elevi, din care 17 fete, la Valea Botii și trei biserici.
Comuna Monteoru avea centrul în stațiunea Sărata Monteoru și avea în componență și satele Bugheni și Ogrăzile, cu o populație totală de 1.770 de locuitori. La Monteoru funcționau o școală de băieți și una de fete în care învățau 43, respectiv 28 de copii, o biserică, o moară cu aburi, o moară de apă cu turbine, și două rafinării de petrol ale lui Grigore Monteoru.
În 1925, comunele aveau aproximativ aceeași configurație, făcând parte din plasa Nișcov a aceluiași județ. Ca populație, ele aveau respectiv 5.000 de locuitori în Gura Sărății, 2.600 în Lipia, 1.125 în Merei și 2.068 în Monteoru.

merei 1
În 1931, ele aveau următoarea configurație: comuna Lipia cu satele Ciobănoaia, Lipia și Odăile, comuna Gura Sărății cu satele Atârnați și Gura Sărății, comuna Monteoru cu satele Sărata Monteoru și Sărata-Nenciulești, comuna Merei cu satele Merei, Ogrăzile, Valea Puțului-Lipia și Valea Puțului-Merei.
În 1950, ele au fost arondate raionului Buzău din regiunea Buzău și apoi, după 1952, în regiunea Ploiești. În 1964, satul Atârnați a luat numele de Dealu Viei.
Comuna a luat forma actuală în 1968, odată cu reformarea organizării administrative a României comuniste, prin alipirea la comuna Merei a fostelor comune Izvoru Dulce, fosta Gura Sărății, Sărata Monteoru și Lipia. Atunci, mai multe sate au fost și comasate, satul Ciuhoiu fiind inclus în Dobrilești, Oizan și Nenciu în Ciobănoaia, Odăile în Lipia, Sărata-Nenciulești în Sărata Monteoru, Turturești în Nenciulești, Valea Botei în Izvoru Dulce. Comuna a fost arondată județului Buzău, reînființat.
Salba de monumente care dau valoare localității. În comuna Merei se află numeroase obiective incluse pe lista monumentelor istorice din județul Buzău ca monumente de interes local. Nouă dintre acestea sunt situri arheologice: situl „La Huioabă” de la Sărata Monteoru, cel de la „Hula Pităresei” de la sud de satul Valea Puțului Merei, cel de la vest de satul Dealu Viei, cel de la Izvoru Dulce, cel de la Movila Drumul Oilor și cel de la Movila de la Baltă, ambele lângă Lipia, așezarea geto-dacică de pe Dealul Călugărului de lângă satul Merei, necropola din epoca migrațiilor de la sud de satul Ogrăzile, și amplul sit arheologic de la Nenciulești.
Cinci sunt monumente de arhitectură: biserica de lemn „Sfântul Pantelimon” de la Ciobănoaia, datând din secolul al XVIII-lea, pivnița brâncovenească de la sfârșitul secolului al XVII-lea din satul Izvoru Dulce, biserica „Sfânta Troiță” cu clopotnița, din același sat, construită la 1813, mina de petrol de la Sărata Monteoru (1874) și ansamblul „Băile Monteoru”, cuprinzând bazinele vechi și vila Monteoru.

merei 2
Alte cinci monumente sunt clasificate ca monumente memoriale și funerare, toate fiind vechi cruci de piatră răspândite pe teritoriul comunei: la Dealu Viei (secolul al XVIII-lea), la Izvoru Dulce (1808), la Ogrăzile (1834) și două cruci din secolul al XIX-lea aflate la Valea Puțului Merei.

Căi de acces: E 85, E577 (Buzău-Mizil), DJ 203C (Merei-Pietroasele), DJ 203G (Verneşti-Merei)